Image default
EXCLUSIV

Greșit, stai jos!

Zilele trecute, prietena mea îmi povestea despre adolescenta familiei. Adolescentă care și-a făcut timp să stea mai pe îndelete de vorbă cu ea. Îmi povestea că e la vârsta la care se agață de fiecare bucățică de timp pe care copila este dispusă să i-o dăruiască fără să-i fie solicitată. La vârsta la care mama se strecoară cu cel mai frumos zâmbet în camera ei, atunci când o lasă larg deschisă. Căci așa cum prea bine știm, adolescența e vârsta la care copiii noștri par a uita puțin de adulți, fiind mai dispuși să împărtășească cu cei de aceeași vârstă cu ei, cele ce li se întâmplă peste zi.

Deci, adolescenta familiei și-a făcut timp mai mult decât de obicei, dornică de a împărtăși cum i-a mers ziua, cu bune cu rele. De data aceasta era despre mai puțin bune. Despre una din zile în care li se adusese testul pentru care se pregătise serios, dar că nota nu a fost pe măsura așteptărilor. Nota nu ar fi fost un capăt de lume, pentru că mama o învățase că o notă nu trebuie să o demoralizeze. Că important este să vadă ce a greșit și să se străduiască să nu mai repete aceleași greșeli și pe viitor. Dar tocmai aici a fost problema. Că nu a avut posibilitatea să vadă testul. Profesorul doar a comunicat nota, precizând că testul va rămâne la el. Mama a pus atunci întâmplarea pe seama unei neînțelegeri, deși nici nu a înțeles prea bine nici ea cum e posibil să evaluezi un elev, fără a-i oferi posibilitatea apoi să-și vadă greșelile pentru a nu le mai repeta.

Drept să spun și pe mine m-a mirat întâmplarea. Pe de altă parte știu că se întâmplă de foarte mult ori la clasă, ca un profesor să adreseze o întrebare, iar dacă elevul nu dă răspunsul corect să i se spună simplu: „Greșit! Stai jos! Altcineva!”. Fără explicații. Sau pe testul în care exercițiul este greșit să se aștearnă doar o dungă roșie, groasă, dintr-un colț în altul, fără nicio observație.

Știu că timpul pare insuficient pentru profesori ca într-o oră să mai ofere și explicații elevilor, legate de greșeli. Și totuși… Care este rostul unei evaluări pe parcursul unei unități de învățare? Nu e acela de a vedea cât și cum știe și apoi de a-l dirija în direcția în care nu va mai repeta acea greșală, pentru că a înțeles cum era corect?

Uneori am senzația că evaluările se fac doar pentru a umple rubrica în catalog și a încheia o medie la final de semestru. Că prea multe dintre evaluările din clasele noastre sunt sumative și prea puține formative. Că prea multe sunt doar pentru a constata cât știe elevul și prea puține pentru a regla procesul de învățare al elevului, în care și profesorul are de făcut ceva reglaje fine.

Și-n astfel de zile apreciez mai mult sistemul de învățământ finlandez, în care evaluarea este pentru a regla și nu pentru a clasifica. Și-mi doresc din nou mai mulți profesori ca afară, conținuturi ca afară, evaluări ca afară…

prof. Adriana Nichitean

ARTICOLE ASEMANĂTOARE

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor Accept Nu accept

Politica de confidentialitate