Image default
EXCLUSIV

Egalitate inegală

Zilele trecute, polemizam cu niște colegi, online bineînțeles, legat de egalitate. „Ar trebui să fim cu toții egali!”, spuneau unii cu așteptări ce le modulau glasul… Serios acum! „Ar trebui” e o formă a verbului care-ți spune din start că nu se întâmplă acest lucru. Nu se întâmplă și, din păcate, nici nu se va întâmpla vreodată… Se pare că niciodată, niciodată n-am fost și nici nu vom fi egali! Nici măcar atunci când ne supunem acelorași legi. Pentru că unii ne înclinăm mai tare în fața lor, alții mai puțin, iar unii sar legile cum ar sări pârleazul! Se mai spune și că am fi egali în fața morții… și aici am mari îndoieli….

Spre exemplu, primarul din Iași. S-a testat preventiv pentru a vedea dacă nu are COVID -19. Preventiv, gratuit, rapid… negativ. Sunt convinsă că nu doar el, ci sigur mulți alții, cu trecere politică și dare de mână… Nu mă deranjează că s-au testat. Toți ar trebui să fim testați.

Mă deranjează însă că au fost testați și au primit rezultatul înaintea prietenei mele care stă în spital de 5 zile, internată la „Boli infecțioase”, alături de pacienți confirmați sau posibili purtători. Așteaptă de 5 zile rezultatul… cu sufletul la gură, cu sufletul la copilul și soțul de acasă despre care nu știe dacă au contactat virusul, așa cum nu știe nici despre ea.

Mă deranjează că au fost testați și au primit rezultatul înaintea vecinei mele, asistentă medicală, tot la „Boli infecțioase”. Care a fost trezită în miez de noapte cu ordinul strict de a-și face bocceluța și a se prezenta la spital și care, după ce a stat la o coadă prea lungă, a rămas netestată din lipsă de kit-uri.

Mă deranjează că au fost testați și au primit rezultatul înaintea soțului asistentei internată și ea tot la „Infecțioase”, căreia i-a murit soțul la o zi după ce a primit rezultatul, mult prea târziu pentru a mai schimba ceva.

Am înțeles cu multă vreme în urmă că egalitatea e doar o utopie. Am învățat-o chiar de pe băncile școlii, din fabula cu câinele și cățelul, și-am resimțit-o mai apoi de-a lungul existenței suficient de des, cât să nu-mi mai fac iluzii.

Dar am crezut, naivă, că există situații excepționale chiar și pentru egalitate. Că într-o situație ca aceasta, complet nouă, greu de comparat cu o altă situație din existența recentă, chiar va fi egalitate…

Dar nu e… E doar o nedreaptă egalitate… inegală. Și-mi dau seama că nici nu va fi, în ciuda faptului că suntem cu toții amenințați de… egalitatea pe care ne-o dă veșnicia de după….

Așa că… stați acasă!!! E singura șansă egală pe care ne-o putem oferi în vremuri atât de inegale.

prof. Adriana Nichitean

ARTICOLE ASEMANĂTOARE

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor Accept Nu accept

Politica de confidentialitate